de Tudor Octavian
Mama unui adolescent care stă tot timpul în faţa computerului, închis în camera lui, îi explică însingurarea prin aceea că a crescut fără gaşcă. În bloc n-a avut copii de vârsta lui, spune ea, cu care să se adune seara la ultimul etaj, în uscătoria de rufe, şi să se manifeste conform cu îndrăznelile, curiozităţile şi complexele vârstei, iar cartierul, fiind tot unul de blocuri, fireşte că nu avea şi un colţ al străzii, ca în vechile noastre cartiere, ca să aibă şi gaşca un loc al ei.
Mama adolescentului cu probleme acute de socializare vorbeşte de copii crescuţi fără gaşcă în acelaşi mod preocupat şi pedagogic, în care alte femei vorbesc de copii crescuţi fără părinţi sau fără profesori capabili. În mintea sa, gaşca e o comunitate, unde băieţii se formează ca bărbaţi, iar fetele învaţă lucrurile pe care n-or să le afle niciodată de la mama şi de la tata.
Având o slujbă, care nu-i permite să aibă controlul copiilor pe durata întregii zile, mama adolescentului pasionat de computer vede în gaşcă un substitut, cu bune şi cu rele, al familiei. La urma urmei, spune ea, tot timpul trebuie să alegem între două rele.
Din grupul meu de fete de la liceu, am rămas cu două prietene pentru tot restul vieţii. Gaşca se sparge, dar prieteniile rezistă. Fără gaşcă, băiatul meu n-are prieteni. Îl îmbolnăveşte computerul. Stă de vorbă cu străini din Macao şi din America, are o fată din Suedia, cu
care (…)
Citeste mai mult:
http://www.jurnalul.ro/stire-editorial/copil-crescut-fara-gasca-514839.html
Nicolae Serban 