Declaratie Apel Manifest
Sa luam pozitie in fata autoritatilor, in favoarea mersului cu bicicleta! Sa demonstram ca bicicleta este unul dintre cele mai inteligente mijloace de deplasare! Sa invatam ca mersul pe doua roti insanatoseste, iar mersul pe patru roti imbolnaveste!
Bicicleta: jucarie pentru adulti sau mijloc de transport pentru copii?
Va recomand sa faceti urmatorul experiment: intrebati orice copil din scoala primara ce este bicicleta pentru el. Apoi, intrebati orice adult aceeasi intrebare: “- Ce este bicicleta?”.
Daca sunteti curiosi sa aflati ce am descoperit eu, dupa cateva zeci de intalniri cu elevii claselor primare bucurestene, va impartasesc aici surpriza pe care am avut-o: in 99,99% din situatii, copiii au raspuns ca bicicleta este “- Un mijloc de transport“, in conditiile in care eram tentat sa cred, marturisesc, ca vor raspunde cu toata inocenta si candoarea: “- O jucarie”…
Pe adulti, nu este nevoie sa ii mai intrebati. Se vede limpede din comportamentul lor de zi cu zi ca bicicleta este pentru majoritatea ‘oamenilor mari’ DOAR O JUCARIE. Paradoxul este evident si frustrant: copiii vad in bicicleta ceea ce adultii refuza sa mai vada: un mijloc foarte inteligent de deplasare. Sa fie copiii uneori mai inteligenti decat parintii lor? Din acest punct de vedere, DA.
Care sa fie motivul? Princhideii sunt oare mai informati sau mai dotati?
Nu, dar categoric putem afirma ca parintii au devenit foarte NEGLIJENTI. De multe ori ei dau dovada de un dezinteres maladiv, retard, agresiv si discriminatoriu fata de tot ce inseamna bicicleta si beneficiile acesteia. Ma refer la realitatea generata de comportament, nu la cea declarativa. Nu va lasati pacaliti de ce spune ‘parintele’, care, luat la bani marunti, va fi mai tot timpul de acord ca bicicleta este utila…, ci apreciati ce face ‘parintele’, adica nimic.
Bicicleta se adapteaza foarte usor si foarte repede mediului inconjurator. Tot ce trebuie sa facem este sa o lasam sa EXISTE, nu sa o distrugem fara mila. Nu mananca, nu are nevoie de apa, nu necesita un habitat natural special. Se dezvolta foarte bine in captivitate, asa ca nu e cazul sa avem remuscari…
Prin puterea exemplului, am demonstrat ca acolo unde exista conditii propice ca bicicleta sa devina o alegere convenabila, utilizarea ei a crescut foarte repede. Cei interesati, pot consulta cateva studii de caz aici.
In Romania, este ilegal ca un copil sub 14 ani sa pedaleze pe drumuri publice
Am descoperit cu surprindere cat de determinati sunt copiii sa foloseasca bicicleta ca mijloc de deplasare de acasa pana la scoala sau invers, si cat de grava este impiedicarea acestui deziderat de catre societatea romaneasca in care este descurajata orice minima sansa de pedalare. Totul incepe cu una dintre cele mai aberante reglementari din Codul Rutier romanesc: ‘copiii sub 14 ani nu au voie cu bicicleta pe drumurile publice’! Este prima si cea mai eficienta cale de a descuraja utilizarea biciclietei, in scopuri utilitare sau recreative, inca din copilarie!! Si asta pusa sub masca unei false griji, de a proteja copiii de pericolele unor eventuale sau posibile accidente! Lene administrativa sau placerea restrictiei. De fapt, si una si alta… Vi se pare normal?
Pentru factorii nostri de decizie a fost mai lesne sa interzica ceva sanatos si inteligent, sa refuze amenajarea unei infrastructuri, sa amane introducerea unor reglementari si sa ignore garantarea respectarii acelor reglementari!
Pentru cei care au definit astfel de legi si norme de aplicare a lor, a fost mai importanta invazia automobilului, mult mai profitabila si mai incitanta. Dar acum, au cazut in propria lor plasa alaturi de omul de rind, fie el copil sau adult. Drumurile publice le-au devenit si lor tot atat de inaccesibile in masina personala, precum celor mici pe bicicleta!
Vreti copii atenti la ore? Trimiteti-i pe bicicleta la scoala!
Prezenta in mijlocul copiiilor mi-a revelat un lucru foarte evident: copiii din Romania au mare mare nevoie de activitate, de miscare si de competitie, fara de care nu isi pot cheltui energia debordanta.
Au atata energie in ei incat iese singura la suprafata in timpul orelor, sub forma glumelor exagerate , lipsei de atentie, bocanitului sau zdranganitului. La primele mele prezentari, am crezut ca sunt prost crescuti sau nesimtiti de-a dreptul… dar ma inselam! Micutii sunt niste mici vulcani de energie ne-valorificata, iar noul stil de viata sedentar si dependent de computer si televizor ii face pe pustani vulnerabili in raport cu clasicele tehnici educationale bazate pe disciplina, atentie si concentrare. Rezultatul: lipsa de implicare, lipsa de cooperare, lipsa de rezultate. Este mult mai simplu sa le creem conditii de a face miscare, de a face sport, si totusi, profesorii prefera sa ii acuze pe copii (ca sunt prost crescuti), iar parintii pe profesori (ca sunt prost pregatiti). Dar sunt sigur ca multi dintre voi stiti bine la ce ma refer. De aceea m-am decis sa inrolez copiii in lupta cu inertia si cu blazarea. Am incredere ca tinerii vor insufla mai multa energie adultilor. Stiu ei mai bine cata nevoie au de provocare si de competitie. “Velorutia” va fi nu doar o lupta cu actuala mentalitate care ridica autoturismul in slavi, ci si o lupta a spiritului activ, tanar si … nelinistit.
“Cu educatia copiilor nu te joci, cu sanatatea lor nici atat!”
Dar este doar o vorba mare, care nu are acum sustinere practica in felul in care parintii si profesorii accepta ca banala bicicleta contribuie la ambele obiective ale lor. Multi au impresia ca in mileniul trei le trebuie mai stiu eu ce strategii complexe, simulatoare si tehnologii performante. Pentru ce oare? Pentru a-i face pe copii sa se miste mai mult?
Tot ce ne trebuie este o schema simpla de retele de benzi si alei de bicicleta care sa le permita elevilor si studentilor sa pedaleze in siguranta spre cursuri. O reteta simpla de programe de stimulare si incurajare pentru folosirea bicicletei ca mijloc de deplasare spre scoala, o programa care sa includa initierea in mersul pe bicicleta inca din clasele primare. O modificare a codului rutier care sa permita copiiilor sa utilizeze bicicleta pe drumurile publice. O adaptare a strazior secundare de acces catre scoli, licee si facultati, cu rezultat final incurajarea accesului bicicletelor si descurajarea accesului autovehiculelor. Ar fi simplu, dar numai daca s-ar trece la actiune concomitent, din toate directiile: autoritati locale, directori, ministere, profesori, parinti si… tineri, evident.
De aceea am propus „revolutia pe doua roti’ ca program de modificare radicala a stilului de viata bucurestean, a modului de deplasare a locuitorilor capitalei. De aceea, exemplul Scolii Generale 11 (Ion Heliade Radulescu) din sectorul 1 este remarcabil si laudabil: acolo, toti factorii de decizie si-au dat concursul si rezltatele sunt vizibile: foarte multi elevi vin cu bicicleta la ore! „VELORUTIA” a invins. Dar, cum castigarea unei lupte nu inseamna castigarea razboiului,trebuie mers mai departe. Astept acum noi voluntari, noi luptatori velorutionari!
Despre ‘Solicitare’
Ideea mi-a venit destul de tarziu, undeva pe la jumatatea proiectului. M-am gandit sa creez premizele unei cereri oficiale a celor cu care stateam de vorba, prin care sa poata cere ceea ce isi doreau sa aiba: conditii civilizate de siguranta si confort pentru deplasare cu bicicleta la scoala si inapoi.
De foarte multe ori, in dialogurile pe care le am cu oficialitatile, cu factorii de decizie care ar avea puterea sa adapteze conditiile noastre de trafic urban la un sistem prietenos cu bicicleta, primesc un raspuns de genul: “Ceea ce doresti tu si ceea ce propui tu este foarte adevarat si foarte bine gandit, DAR… (acel “dar” care omoara toata argumentatia..) din pacate, nu poate fi pus in practica din doua motive: primul, pentru ca “Bucurestiul nu este Amsterdam si nu are o infrastructura adecvata” (ce idiotenie imensa ma abtin eu sa le spun), iar al doilea, “pentru ca nu putem scoate din trafic o multime foarte mare de automobilisti doar de dragul catorva biciclisti!” (ce spuneti de aceasta tampenie?)
Acestea sunt tot felul de justificari stravezii, emise de tot felul de adulti impotenti (factori de decizie doar cu numele nu si cu fapta) lipsiti de initiative pozitive, de atitudine proactiva si de dorinta de a schimba lumea in bine. Prin raspunsuri seci gata-pregatite, de tipul citatelor “din operele marelui conducator”, prin evitarea vadita de a accepta o realitate evidenta, aceste personaje decrepiteamana la nesfarsit demararea unui proces foarte inteligent si complex de regenerare a traficului urban, a mobilitatii urbane in special si a vietii citadine in general.
Atentie insa!: aceste replici “sablon” ii multumesc (culmea!) foarte mult pe cei care le debiteaza.
Nu si pe noi!
Noi stim la ora actuala ca pe primul loc pe lista prioritatilor de siguranta si confort din toata lumea moderna este PIETONUL, urmat imediat de BICICLIST, si ca AUTOMOBILISTUL este acum lasat pe ultimul loc! Noi stim acum ca in multe orase europene apar din ce in ce mai multe strazi unde accesul autoturismelor este foarte restrictionat, si ca aceste strazi sunt in general in zonele rezidentiale sau in preajma institutiilor publice si de invatamant.
Am avut sprijin din multe parti, nu neaparat financiar, dar am simtit mereu ca demersul meu este benefic si faptul ca am ajuns sa intru si in rolul de profesor de scoala, de liceu si de facultate concomitent pe parcursul unui interval de cateva luni – gest extraordinar de dificil si de solicitant atunci cnd nu ai pregatirea necesara -, a fost urmarea unei serii intregi de parteneriate pe care am reusit sa le inchei.
Prima etapa a proiectului “VELORUTIA IN SCOLI”, derulata pe parcursul anului 2008 a reprezentat o premiera in Romania, mai exact a marcat un prim pas facut de o organizatie non-profit pentru a intra in scolile, liceele si facultatile capitalei pentru demararea unui proces foarte amplu: re-introducerea culturii bicicletei in Romania.
Citeste mai mult la: http://www.velorutia.ro/blog/category/cu-bicicleta-la-scoala
Vrei acest proiect in scoala ta? http://www.velorutia.ro/detalii-67/categorie-activitati6/Solicitarea-studentilor-elevilor.html
Copiii nostri / Elevii nostri
Pe foarte multi parinti ii aud spunand ca nu ii lasa pe copiii lor sa se deplaseze cu bicicleta la scoala deoarece „este periculos, din cauza traficului auto extrem de haotic si aglomerat”. Tuturor le repet acelasi lucru: „in jurul scolilor traficul este aglomerat din cauza masinilor; masinile ajung in jurul scolilor din cauza parintilor; parintii isi duc copiii cu masina de teama altor parinti care nu vor sa isi lase copiii sa mearga pe jos sau sa pedaleze pe bicicleta si ii duc cu masina; copiii care stau in masina parintilor nu invata de la parinti decat sa ii injure pe parintii altor copii care stau in alte masini si ii injura si se enerveaza ca alti parinti, in alte masini, le stau in cale sau li se baga in fata…” Asta vrem? „VELORUTIA incepe din scoala” incearca sa demonstreze ca totusi, copii nostri au nevoie sa mearga in siguranta si confort la scoala, pe jos sau cu bicicleta. Si nu vor putea face astfel decat daca noi, parintii, educatorii si edilii, acceptam si ca scolile, liceele si facultatile trebuie sa aiba in jurul lor o zona in care accesul auto sa fie restrictionat si tinerii sa fie incurajati sa mearga pe jos la cursuri. Miscare, pe jos sau pe bicicleta, mai ales in grup, face bine atat sanatatii tinerilor cat si psihicului lor. Glumele, bancurile si poantele au mai mult farmec intre copii, decat intre tata si fiu sau mama si fiica, in timp ce parintele conduce nervos ca intarzie la serviciu. Copiii devin ceva mai siguri pe ei si mai stapani pe situatie.
De citit si http://www.cambridgema.gov/deptann.cfm?story_id=144 si http://www.cambridgema.gov/cdd/et/bike/ pentru niste idei bune …
Nicolae Serban 